Custodele onorific al Rezervației de Bujori de la Zau de Câmpie, Ciprian Cenan, a făcut în această seară un anunț care sperăm că vă va bucura pe toți cei care iubiți natura în general și florile bujorului de stepă de la Zau. „Azi au apărut primele două flori de bujor, așa că mă bucur să dau startul unui nou sezon în care vom admira aceste minunății ale naturii. În week-end-ul ce urmează vor fi mai puține flori, dar se vor înmulți de săptămâna viitoare! Vă rugăm insistent să respectați locul, marcajele și în special bujorii. Mulțumim!”, scrie Ciprian Cenan pe pagina sa de facebook unde a postat și fotografiile cu primii bujori, grăbiți să înflorească pe dealurile din Bota.
Puțină istorie a bujorului
Bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) sau bujorul românesc, cum le place localnicilor să îi mai spună și despre care se crede că a ajuns în Zau de Câmpie acum peste 10.000 de ani, are o înălţime de 10 până la 30 de centimetri, creşte în tufe şi are florile de culoare roşu sângeriu. Este o plantă ocrotită prin lege, iar rezervaţia de la Zau de Câmpie este unică în România datorită acestei flori rare, primele date despre bujorii de aici fiind publicate în anul 1846, la Viena. Peisajul mirific pe care îl poţi admira doar aproximativ două săptămâni în fiecare an se întinde pe o suprafaţă de 3,5 hectare de teren şi asta graţie lui Marcu Sâncrăian, întâiul custode onorific al rezervației, care, pentru a ajunge să crească numărul tufelor de bujori din rezervaţie, s-a folosit chiar de cârtiţele care îi umpleau rezervaţia de muşuroaie. Cum? Nimic mai simplu: punea seminţe de bujor în fiece muşuroi de cârtiţă. Folosindu-se de această metodă, Marcu Sâncrăian a reuşit pur şi simplu să schimbe faţa rezervaţiei unde acum sunt peste 50.000 de exemplare de bujor distribuiți în doauă spații distincte situate la o distanță de doar câțiva zeci de metri unul de celălalt. Alături de bujor, în rezervație, au mai fost identificate alte 270 de specii, subspecii și varietăți de plante rare și foarte rare cum sunt Peucedonum Tauricum M.B., Ganiolimon Tatarian (L), Boiss, Nepeta Ucrainica, Iris Humilis și altele.
Legenda bujorului de la Zau de Câmpie
Și, dacă are o istorie, Bujorul de stepă de la Zau de Câmpie trebuia să aibă și o legendă pe care o voi reda mai jos.
Așadar… A fost odată un împărat. Şi avea împăratul doi feciori. Cel mare purta numele de Zau. Era rău, invidios din fire. Cel mic, frumos şi bun, se numea Bota. Într-o zi, umblând prin pădure, Bota, fiul cel mic al împăratului a zărit o fată frumoasă. Era fata pădurarului pe care a plăcut-o de îndată şi care l-a plăcut numaidecât şi ea pe el. Doar că invidiosul său frate, Zau, râvnea şi el la inima fetei. Şi ar fi făcut orice, numai să-i fie pe plac. Aşa se face că mintea lui, înceţoşată de gelozie, a născut un plan de a scăpa de concurenţă. Astfel, într-o zi, când se întorceau de la vânătoare, pe când se aflau în barca ce îi ducea de pe o parte pe alta a lacului care despărţea palatul de pădure, Zau şi-a aruncat fratele în apa rece şi adâncă. În zale fiind, Bota s-a înecat. Aflând de moartea iubitului ei, fata pădurarului se sfârşea de durere. A ieşit din casă, s-a aşezat pe pajiştea de lângă pădure, privind luciul lacului care-l înghiţise pe cel drag. Plângea cu atâta durere, încât lacrimile, şiroindu-i din ochi, deveneau sânge. Şi unde cădeau pe pământ, se prefăceau în flori de bujor de culoare sângerie. De la cei doi fraţi au luat nume şi locurile: satul Zau, iar locul unde astăzi se află poiana bujorilor – pădurea Bota.
