Asistăm la cele mai mari investiții în sistemul public de sănătate, de după 1989!
Când mă refer la sistem public de sănătate mă refer la Spitalele, Ambulatoriile de Specialitate din subordinea Ministerului Sănătății și ale Autorităților Publice Locale(APL) din România, fie că vorbim de Primării fie că vorbim de Consilii Județene, în Centre Medicale Integrate, rețeaua de neonatologie, spitalele regionale din Iași, Cluj sau Craiova, dar și în investițiile în cele peste 2700 de cabinete de medicină de familie care au aplicat pentru finanțarea din PNRR.
Pe lângă investițiile din PNRR vorbim de investițiile finanțate de Banca Mondială pentru Centrele de Mari Arși sau investițiile în infrastructură spitalicească din fondurile europene.
Ceea ce România avea nevoie de mult, investiția în infrastructura publică de sănătate, vine după investiția în resursa umană, reprezentată de creșterea salariilor personalului medical la un nivel rezonabil pentru partea aceasta de Europa.
Pentru implementarea acestor investiții este “de vină” ministrul sănătății Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila și echipa de la ministerul Ministerul Sănătăţii – România, din subordinea secretarului de stat Dr. Alexandru Rogobete cu sprijinul necondiționat al Guvernului României condus de priemierul Marcel Ciolacu.
Sunt unii care nu vor să vadă, sunt unii care pun piedici și alții care aruncă petarde care cu fumul lor să acopere ce se vede cu ochiul liber pe toate șantierele din România.
La finalizarea acestor investiții în infrastructură, putem spune și noi ca avem în România, mult mai multe spitale “ca afară” și mă refer la cele care trebuie evidențiate în sensul bun.
Campania derulată în ultima perioadă nu numai ca încearcă să “acopere” toate aceste șantiere de investiții în infrastructura de sănătate din România, dar parcă vine să și “blocheze” finalizarea implementării acestor proiecte.
Sper ca România să nu piardă această “ultimă șansă” de investiții în infrastructura de sănătate, așa cum investește în infrastructura de transport, astfel încât să reușim să depășim decalajul față de țările europene pe care le luăm ca și exemple de infrastructură.
Cine are de pierdut dacă se blochează investițiile în infrastructura de sănătate? Au de pierdut pacienții români, actuali și viitori, care nu se vor putea trata în spitale și ambulatorii de secol XXI în România.
Cine are de câștigat? Păi, ar putea avea de câștigat spitalele din străinătate care acum încasează mulți bani de la pacienții români care se tratează în străinătate, fie ca plata este din buzunar, de la Casa de Asigurati de Sănătate sau din Bugetul de Stat prin bugetul Ministerului Sanatatii.
Ar avea de câștigat cei care “mijlocesc” trimiterea pacienților în străinătate (și asta pentru comisioane….).
Îndrăznesc să cred ca această campanie NU este întreținută de cei care își doresc “blocarea” investițiilor în infrastructura de sănătate din România și care speră ca printr-o schimbare la ministerul sănătății sa poata bloca și “schimbarea la față” a spitalelor din România.
Sistemul de sănătate din România a avut de pierdut în ultimii 34 de ani și printr-o lipsă de continuitate, ministerul sănătății avand cred una din cele mai multe schimbări ale miniștrilor.
Îndrăznesc să cred ca investițiile în infrastructura de sănătate din România vor continua, ca va exista disponibilitatea din partea ministerului de finanțe de a asigura finanțarea necesară (România NU mai are nevoie de tăieri și austeritate până nu reușește să acopere decalajul față de alte state europene) în condițiile în care premierul României, Marcel Ciolacu sprijină reformele din sănătate, și implementarea proiectelor va putea fi dusă la bun sfârșit de echipa ministerului sănătății.
Dacă sanatate nu e, nimic nu e!
Gândiți-vă la aceste cuvinte.
Corneliu Florin Buicu, deputat PSD Mureș
