Nu toată lumea ne dă lecții, însă unii ne explică frumos cum pierdem toți de pe urma blocării programelor de investiții. Și, când zic toți, nu îi iau în calcul pe cei mari, ci pe cei mici care ar trebui să formeze și să susțină economia din așa numită „clasă de mijloc”. Am găsit opinia asta pe linkedin. E de la Târgu Mureș. A unui om de afaceri care nu se teme să vorbească despre cum ne dăm singuri autogol exact când ar fi trebuit să mergem înainte pentru a schimba profund România care are încă drumuri de piatră și buzi în fundul curții. Da, România frumoasă și sălbatică, cea care va deveni probabil rezervație…
Citiți mai jos ce scrie Marius Cătană, director general la Media Marketing Târgu Mureș, pe linkedin.
„De la AutoCAD la Auto-sabotaj!?
Oprirea finanțărilor nu doar oprește asfaltarea, ci și inima a mii de SRL-uri.
Într-o țară unde fiecare comună visează la un drum asfaltat și o canalizare care nu dă pe-afară la prima ploaie, fondurile europene din PNRR și cele din Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” erau – cum să spunem elegant – colacul de salvare al civilizației. Iar firmele mici de consultanță și proiectare? Păi, ele erau căpitanii acelei bărci care duceau colacul de salvare, vâslind cu studii de fezabilitate și devize generale, din primării pân’ la ministere.
Dar, ce să vezi? Deodată, proiectele s-au oprit. Parcă a căzut netul național și nimeni nu mai știe parola. Iar firmele mici au rămas cu planșele pe birou și cu visuri de „cash flow” în PowerPoint.
Prima schimbare vizibilă: nu mai sună telefonul, nu mai vine niciun e-mail cu subiectul „URGENT – studiu de fezabilitate până luni!”. Consultantul și proiectantul stau și se uită lung la foaia goală, între două cafele fără sens.
Firmele mici, spre deosebire de marile corporații care pot trăi un trimestru fără să clipească, au rezerve cam cât o baterie de lanternă veche. Dacă nu mai vin proiectele, urmează concedieri, tăieri de costuri, și, în cazuri extreme, brainstorming uri la lumina lumânării.
Dacă nu mai sunt proiecte de făcut, nici băieții cu GPS-ul n-au ce măsura, nici laboratorul nu mai analizează nimic, iar colega de la avize rămâne cu dosarul ăla frumos, dar gol. Un întreg ecosistem se prăbușește ca un castel din Lego călcat de un copil plictisit.
Firmele mici abia reușesc să țină oameni buni și când e treabă. Când nu mai e, inginerii pleacă: unii în străinătate, alții în IT, unii chiar în agricultură. În final, rămân patronii, o plantă de birou și speranța că poate… poate… apare iar un ghid de finanțare.
În lipsă de proiecte, nici nu mai ai chef să investești în softuri, licențe, training uri sau un mouse nou. Dezvoltarea firmei devine un vis frumos, iar discuțiile de echipă se mută spre subiecte grele: „Dacă nu merge cu proiectarea/consultanța, ce-ar fi să deschidem o covrigărie?”
Blocarea fondurilor europene PNRR și a Programului Național de Investiții ”Anghel Saligny” e ca și cum ai opri curentul în timpul unei operații pe creier. Doare. Și are urmări.
Firmele mici de consultanță și proiectare sunt printre cele mai afectate, nu pentru că nu s-ar descurca, ci pentru că, în lipsa proiectelor publice, n-au nici măcar cui să mai povestească despre „ce fain a fost în 2023 când făceam două SF-uri pe lună”.
Așa că, dacă ne pasă de modernizarea României, poate ne gândim și la acei oameni care stau în birouri pline de hârtii, rigle, șabloane și deadline-uri, și care, în tăcere, fac planurile de pe care cresc autostrăzi, școli, spitale și canalizări.
Fără ei, rămânem cu visurile… și cu noroaiele.”
Marius Cătană, director general la Media Marketing Târgu Mureș, pe linkedin
https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:7353058421325070337/
