România a sărbătorit recent Ziua Naţională fără Tutun într-un ilustru anonimat în ceea ce privește atragerea atenţiei populaţiei asupra impactului negativ al fumatului asupra sănătăţii oamenilor.
La nivel guvernamental, avem Agenţia Naţională Antidrog (ANA), care însă, prin intermediul centrelor sale teritoriale de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, a folosit destul de timid punctarea Zilei Naţionale fără Tutun.
Fiind o instituţie a statului român, finanţată din banii fiecărui contribuabil, consider că ANA ar fi trebuit să folosească la maximum acest prilej, pentru a derula activităţi de informare – sensibilizare – conştientizare în mediul şcolar, familial şi comunitar în legătură cu riscurile consumului de tutun. Nu am auzit însă ca Agenţia să iniţieze campanii de informare în unităţile de învăţământ mai îndepărtate de capitalele judeţelor şi nici în satele situate la limita civilizaţiei urbane. Cred că este nevoie de o informare sporită tocmai în zonele lipsite de acest confort specific aşezărilor urbane, deoarece nu toţi copiii și tinerii au privilegiul de a avea un telefon inteligent, o tabletă sau un laptop…
Cu prilejul zilei naționale fără Tutun, specialiştii ANA s-au limitat la a contura „beneficiile renunțării la fumat” doar prin intermediul unui comunicat de presă, fără a insista asupra cauzelor care conduc la numărul din ce în ce mai crescut al românilor dependenţi de această deprindere nocivă.
Dacă ne raportăm strict la cifrele oficiale, în România se fumează zilnic peste cinci milioane de pachete de ţigări, iar aproximativ 85% dintre pacienţii cu cancer bronhopulmonar sunt fumători, potrivit informaţiilor furnizate de Societatea Română de Pneumologie. Deşi studiile mai arată că 89% dintre fumătorii români îşi doresc să reducă numărul ţigărilor sau să renunţe complet la fumat, doar un procent infim al acestora reuşesc acest lucru.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumatul produce circa opt milioane de decese anual. Efectele negative ale fumatului nu se limitează la fumător, ele răsfrângându-se dramatic şi asupra celor aflaţi în proximitatea sa. Fumatul pasiv este tot mai frecvent recunoscut ca factor de risc la locul de muncă şi ca o ameninţare drastică la adresa sănătăţii publice.
Mi se pare însă neverosimil faptul că sistemul public de sănătate cheltuie miliarde de lei pentru combaterea afecţiunilor cauzate de fumat – bolile cardiovasculare, bolile cerebrovasculare, cancerul şi bolile respiratorii şi tuberculoza, fără însă să cuantificăm rezultate pozitive ale acestor finanțări.
În consecinţă, consider că Ministerul Sănătăţii trebuie să adopte de urgenţă o strategie clară privind reducerea incidenţei principalelor categorii de boli asociate consumului de tutun.
Este foarte important să alocăm bugete consistente pentru diagnosticarea şi tratarea acestor afecţiuni, însă ele trebuie să fie reflectate şi în diminuarea mortalităţii cauzate de bolile respective, nu să aibă drept efect creşterea românilor decedaţi din cauza fumatului.
Ervin Molnar, deputat PNL
