Părăsirea timpurie a şcolii este o problemă importantă. România ar trebui să pună în aplicare reformele şi, în acelaşi timp, să îşi dezvolte capacitatea administrativă. Învăţământul terţiar trebuie adaptat la nevoile pieţei muncii, iar accesul persoanelor dezavantajate ar trebui îmbunătăţit”, se arată în Recomandările Comisiei Europene pentru România.
Problema finanţării educaţiei din România integrează un amplu sistem care, din păcate, nu s-a putut alinia, în ultimii ani, la standardele europene privind alocarea bugetară anuală din Produsul Intern Brut pentru educaţie. Abandonul şcolar, lipsa de resursei umane competente şi calificate, necorelarea competenţelor profesionale ale beneficiarilor educaţiei cu nevoile mediului economic privat şi subdezvoltarea cercetării ştiinţifice sunt doar câteva din efectele subfinanţării educaţiei.
Cu toate că Legea Educaţiei Naţionale prevede faptul că bugetul anual pentru educaţie trebuie să fie de minim 6% din PIB, valoarea acestui procent nu ajunge decât spre jumătate din dezideratul respectiv, fapt ce situează România printre ultimele ţări din Europa în raport cu investiţia în educaţie. Din nefericire, rămânem în coada clasamentului Uniunii Europene şi în ceea ce priveşte valoarea finanţării per elev.
Demotivarea financiară este în continuare motivul din cauza căruia numărul tinerilor cu vocaţie pentru meseria de dascăl, ce îşi doresc să intre în sistemul de învăţământ, scade de la an la an, locul acestora fiind suplinit de către tineri mai slab pregătiţi, care aleg să se mulţumească cu aceste salarii. Calitatea îndoielnică a profesionalismului cadrelor didactice afectează dramatic actul educaţional, lucru reflectat cel mai bine de rezultatele mediocre de la examenele de bacalaureat din ultimii ani. Cât despre instrumente moderne care să transforme orele în adevărate experienţe interactive de învăţare, majoritatea şcolilor sunt departe de acest ideal, abia reuşind să acopere cheltuielile minime pentru serviciile de întreţinere a sălilor de clasă şi a materialelor clasice de studiu, precum şi necesităţile impuse de desfăşurarea cursurilor în regim online, din ultimii doi ani.
România are şansa să investească în resursa umană şi în capacităţi intelectuale care să aducă plus valoare. În consecinţă, ar fi minunat ca în proiectul de lege al bugetului de stat pentru anul 2022 să se regăsească alocarea a 6% din Produsul Intern Brut pentru educaţie, conform angajamentelor interne şi internaţionale ale României.
Guvernul României are datoria morală faţă de poporul român în asigurarea progresului social şi cultural şi afirmarea României în relaţiile internaţionale, prin înţelegerea şi voinţa politică pentru investiţia în educaţie. În acest proces curajos de restabilire a priorităţilor, pe termen lung, ale României sunt convins că Executivul va avea tot sprijinul tuturor parlamentarilor care sunt conştienţi că bunul cel mai de preţ al statelor moderne este educaţia.
Ervin Molnar, deputat PNL
