Cu câţiva ani în urmă, Ministerul Agriculturii şi Patriarhia Ortodoxă Română semnau un protocol de colaborare, prin care promovarea măsurilor de sprijinire a agriculturii în zona rurală se realiza de către preoţi. Cred că metoda respectivă de marketing, una ingenioasă şi viabilă, mai ales că urmărea propovăduirea acţiunilor din domeniul agriculturii prin intermediul Bisericii, ar putea fi o soluţie şi în prezent pentru ţăranii din satele noastre.
După cum se cunoaşte, chiar locuitorii zonelor rurale sunt principalii beneficiari ai măsurilor pe care Guvernul Nicolae Ciucă, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, trebuie să le adopte pentru îmbunătăţirea activităţilor agro-zootehnice.
Consider că implicarea preoţilor de la sate în acest demers reprezintă un pas consistent spre îmbunătăţirea calităţii agriculturii româneşti. De veacuri, preotul şi învăţătorul reprezentau, şi încă reprezintă, simboluri ale comunităţilor rurale, adevăraţi îndrumători ai bunului mers al vieţii ţăranilor.
Aşadar, mai ales acum, în condiţiile unei perpetue înnoiri a fluxului informaţional din agricultură, accesul imediat la ultimele noutăţi reprezintă o adevărată mană cerească pentru ţăranul român, fapt pentru care susţin reluarea respectivei iniţiative.
Astfel, comunităţile din satele noastre vor afla în timp real, de la preoţi, măsurile de finanţare a agriculturii, atât din fondurile europene, cât şi de la bugetul de stat. De asemenea, slujitorii Bisericii le vor prezenta enoriaşilor avantajele avute în cazul în care se asociază, îşi înfiinţează ferme familiale, precum şi despre celelalte beneficii ale măsurilor de instalare la sate a tinerilor fermieri.
Este o realitate faptul că, îndeosebi în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, locuitorii din zonele rurale sunt mai rezervaţi în momentul în care este vorba de a primi ceva gratis. Aici vor putea interveni preoţii, pentru a convinge enoriaşii că fondurile europene destinate agriculturii şi celor care lucrează în mici comunităţi agricole, nu sunt bani primiţi ilegal, ci trebuie folosiţi ca atare, pentru a dezvolta culturi agricole sau a înfiinţa unele noi.
Să ne reamintim, de asemenea, că implicarea preoţilor în ceea ce priveşte bunul mers al agriculturii româneşti nu este nouă. La fiecare slujbă, slujitorii Bisericii includ rugăciuni pentru recolte mănoase, de fapt se roagă bunului Dumnezeu să plouă, când este secetă, sau să se termine ploaia, atunci când plouă prea mult.
În aceste condiţii, cred că misiunea preoţilor de a-i informa şi îndruma pe locuitorii satelor pentru a fi în pas cu ultimele noutăţi din agricultură este vrednică de laudă şi binefăcătoare, chiar dacă ea se face mai mult sau mai puţin instituţionalizat.
Ervin MOLNAR, deputat de Mureș
