Astăzi, 26 iunie, marcăm Ziua Drapelului Național și celebrăm unul dintre cele mai cunoscute simboluri naționale ale României.
Istoricii ne oferă informații puține și lacunare despre istoria îndelungată a culorilor din drapelul României (albastru cobalt, galben crom și roșu vermillon), dar putem considera anul 1834 ca reper „oficial” pentru prima reuniune a celor trei culori (benzi separate, dispuse pe orizontală) ca drapel de luptă al domnitorului Alexandru D. Ghica în Țara Românească.
În 1848, anul marilor frământări naționale în mai multe state din Europa, tricolorul era adoptat de revoluționarii din Moldova și Ardeal, devenind astfel un simbol pentru „Libertatea, Dreptatea și Frăția” tuturor românilor.
Dacă în anul 1861, drapelul oficial al Principatelor Române reprezenta pentru Alexandru Ioan Cuza „familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii”, fiind în același timp și un „simbol al devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, adică acele valori asociate cu identitatea noastră ca indivizi și cu identitatea națională, astăzi tricolorul proiectează un simbol mai complex la nivelul organizațiilor internaționale din care România face parte și care transcende incongruențele și tensiunile interstatale din trecut, semnificând adeziunea pentru valorile și idealurile fundamentale pe care le împărtășim în spațiul transatlantic.
Drapelul este simbolul care ne-a însoțit în momentele astrale ale istoriei noastre recente, de la Revoluția de la 1848, prin Războiul de Independență și două Războaie Mondiale, până la Revoluția de la Timișoara.
Drapelul este dovada vie a modului în care un simbol trăiește prin noi și ne descifrează soarta ca popor.
La mulți ani Drapelului Național! La mulți ani, România!
Leonard Azamfirei, senator PSD Mureș
