Am participat în această săptămână, alături de colegi din Comisia permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO al cărei președinte sunt, la ședința comună organizată împreună cu Comitetului de Organizare UNESCO Sighișoara – un moment de lucru aplicat, cu o miză clară: cum ducem mai departe un sit UNESCO care ne definește identitatea.
Concluzia este una lucidă: există pași înainte, dar și riscuri care, dacă nu sunt gestionate ferm, pot afecta ireversibil autenticitatea locului.
Aspecte pozitive (ce funcționează și trebuie consolidat):* Progrese concrete în restaurarea zidurilor cetății (tronsoane finanțate prin PNRR, termen 2026);
* Proiecte noi în pregătire prin „Timbrul Monumentelor Istorice”;
* Implicare solidă a Institutului Național al Patrimoniului, a autorităților locale și partenerilor specializați;
* Contribuții valoroase ale organizațiilor cu expertiză (ex: Fundația Mihai Eminescu Trust);
* Descoperiri științifice relevante (Turnul Cositorarilor – structuri sec. XV);
* Dezvoltarea inițiativelor de tip Heritage Hub;
* Dialog real cu comunitatea locală și deschidere către cooperare;
* Recunoaștere internațională în zona de cercetare și conservare.
Aspecte negative (zone critice, care cer decizie):* Întârzierea actualizării Planului Urbanistic General (PUG);
* Intervenții neconforme în zona protejată;
* Monumente aflate în stare de degradare, cu intervenții întârziate;
* Presiune urbanistică și dezvoltare insuficient controlată;
* Trafic excesiv în cetate;
* Capacitate administrativă limitată în domenii-cheie;
* Lipsa Registrului Verde și intervenții neavizate asupra vegetației;
* Nivel ridicat de zgomot și mobilier urban neunitar;
* Semnalistică UNESCO insuficientă;
* Soluții estetice neconforme, care afectează imaginea sitului.
Într-un an simbolic – 70 de ani de la aderarea României la UNESCO – testul nu este ce spunem despre patrimoniu, ci ce facem concret pentru el.
Sighișoara merită mai mult decât conservare. Merită viziune.Și o poate avea dacă ne așezăm, în mod real, la aceeași masă – decidenți, specialiști și comunitatea locală – și ne asumăm, fiecare, partea de responsabilitate.
Nu e suficient să constatăm. Trebuie să decidem. Trebuie să construim coerent, cu reguli clare și respect pentru ceea ce avem.
Pentru că patrimoniul nu se păstrează din inerție. Se păstrează prin rigoare, prin decizii corecte și printr-un efort comun, dus până la capăt.
Dumitrița Gliga, deputat PSD Mureș
